Indiferenţă, ignoranţă sau prostie?

De câteva luni bune oraşul meu este un adevărat teren de război - al nervilor, desigur. Tranşee peste tranşeele de la un capăt la celălalt al oraşului. Într-un oraş cu un bulevard şi încă vreo 10 străzi amărâte nu mai exista stradă nespartă, căci au primit fonduri pentru refacerea canalizării. Lăsând la o parte faptul că toată vara aveam praf şi-n chiloţi, de parcă am fi locuit pe faleză, iar acum e de preferat să mergem încălţaţi cu super-la-modă cizme de cauciuc, problema pe care vreau s-o expun aici e alta.
Trei doamne distinse, trei femei trecute de 50 de ani ieşiseră la aer cu cei mici: cu propriul copil, cu nepotul, respectiv cu băieţelul pe care îl are în plasament. Stăteau liniştite pe o bancă "povestind" despre vecinele de bloc şi despre morţii visaţi în ultima vreme. Doi metri mai la stânga, cei 3 copii, împreună cu alţi câţiva - toţi până în 7 ani erau în tranşee săpând de zor cu propriile mâini şi încercând să scoată nişte cărămizi destul de bine prinse în pământ.
Atât de prinse erau stimabilele doamne de discuţie încât niciuna n-a observat pericolul la care se expuneau cei pe care se presupunea că-i supraveghează.
Nu pot să nu mă întreb ce zace în capul acelor femei: indiferenţa, ignoranţa sau prostia?