Branzica...salamior....

De cateva zile o prietena s-a pus pe alintat si din Lipolino nu m-a mai scos. Doar ca eu, fiind cu capu', nu suport diminitivele. Da, bine, declar sus si tare ca sunt alergica la diminutive.

Fiecare cu "pasarelele" lui, nah, ce-aveti voi cu stolurile mele

Dar nu pot sa inteleg nevoia oamenilor de a diminutiva cuvintele. Mi-am amintit ca acum ceva vreme, stand la rand la alimentara, aud vocea unei foste colege care isi intreba sotul "Ce vrei sa-ti iau? Branzica? Salamior?" Bai, ma lasi? Are 1.90 si 120 kg. Ce branzica? Ce salamior?

Si daca tot m-am pornit, sa continuu zic. Nu pricep lumea care-si boteaza copilul intr-un fel si-l striga cu un cu totul si cu totul alt nume. Pai daca-ti place atat de mult "Dan", de ce l-ai botezat "Vasile"? Si de ce Puiu? Nenea Puiu... Apoi uita-te la el, ca-i cata taurul, frate. Si mai e si cocos batran (nu ma pot decide din care grupa face parte ). Ce pui? De unde atata pui?

Respectati simetriile, respectati proportiile, va rog eu frumos! Vai de zilele mele, ca iar ma ia cu lesin